Uniunea Avocaților din Republica Moldova exprimă îngrijorarea cu privire la înlăturarea de la proces a avocatului Dumitru Cucu
Uniunea Avocaților din Republica Moldova, în conformitate cu art. 12 alin. (7) din Statutul profesiei de avocat, a fost informată de avocatul Cucu Dumitru, prin demersul nr. 2110/2024 din 15.07.2024, despre îndepărtarea sa din sala de ședințe pentru tot timpul dezbaterilor judiciare, de către Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor în dosarul nr: 23177768-01-3-13122023.
Anterior, în cadrul procesului civil în ordinea contenciosului administrativ cu privire la anularea Deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, fiind examinată propunerea de recuzare a unui judecător, în ședința din data de 18.01.2024, avocatul Dumitru Cucu a fost îndepărtat din sala de ședințe pentru o parte din şedinţă, pentru faptul că a solicitat instanței de a-i fi remisă Încheierea motivată pe marginea solicitării de sesizare a plenului Curții Supreme de Justiție, precum și pentru faptul că, în legătură cu refuzul instanţei de judecată de a elibera încheierea judecătorească, a ridicat obiecții la acțiunile instanței, pentru a fi incluse în procesul-verbal al ședinței de judecată.
De data aceasta, în cadrul ședinței de judecată din data de 11.07.2024, în cadrul aceluiași proces, avocatul Dumitru Cucu a fost înlăturat repetat din proces doar pentru faptul că a solicitat repetat emiterea separată a încheierilor judecătorești motivate în privința fiecărui demers înaintat în ședința de judecată, sens în care a depus și o cerere expresă prin care a solicitat acest lucru.
Uniunea Avocaților din Republica Moldova, exprimă îngrijorare cu privire la acțiunile Completului de judecată special a CSJ, prin care avocatul ales Dumitru Cucu, a fost îndepărtat din sala de ședințe pentru tot timpul dezbaterilor judiciare, în dosarul nr: 23177768-01-3-13122023 și califică aceste acțiuni drept o imixtiune în exercitarea profesiei de avocat și o acțiune care afectează la mod general încrederea în sistemul de justiție și de natură să afecteze prestigiul justiției.
Or, potrivit materialelor prezentate de avocatul Dumitru Cucu, este vădit faptul că avocatul a fost îndepărtat din sala de ședințe pentru tot timpul dezbaterilor judiciare, doar pentru faptul că a pledat în interesele clientului său, executând astfel, obligațiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a), d) din Legea nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, iar din acțiunile Completului de judecată special, se desprinde concluzia că avocatului i-au fost încălcate drepturile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. a), b), d) din Legea nr. 1260/2002 cu privire la avocatură.
Cu titlu preliminar, observăm că în jurisprudența americană înlăturarea apărătorului ales din proces este considerată o măsură drastică [Freeman v. Chicago Musical Instrument Co., 689 F.2d 715, 721 (7th Cir. 1982)], extremă [Wyeth v. Abbott Laboratories, 692 F. Supp. 2d 453, 457 (D.N.J. 2010)] sau chiar draconică [University Patents, Inc. v. Kligman, 737 F. Supp. 325, 329 (E. D. Pa. 1990)] și că este impusă adesea pentru a obține un avantaj tactic în fața adversarului [Armstrong v. McAlpin, 625 F.2d 433, 437 (2d Cir. 1980)]. Din acest considerent, autoritățile ar trebui să ezite la impunerea acestei măsuri, cu excepția cazului în care măsura este absolut necesară.
În cazul avocatului Dumitru Cucu, considerăm că nu era absolut necesară aplicarea acestei măsuri.
În această ordine de idei, informăm publicul despre faptul că în conformitate cu art. 196 alin. (6) din Codul de procedură civilă, „dacă procurorul sau avocatul încălcă ordinea în şedinţă de judecată, instanţa comunică faptul procurorului ierarhic superior sau organului de conducere al avocaţilor.”.
Însă, contrar acestei prevederi legale, în perioada 11 iulie 2024 – prezent, adică la expirarea aproape a două luni, Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, nu a executat obligația legală și nu a informat Uniunea Avocaților despre încălcarea ordinii în şedinţă de judecată de către avocatul Dumitru Cucu, respectiv, nu a expediat în adresa Uniunii Avocaților a încheierii motivate privind îndepărtarea avocatului Cucu Dumitru din sala de ședințe pentru tot timpul dezbaterilor judiciare.
Faptul dat, pune la îndoială rezonabilă necesitatea aplicării acestei măsuri în privința avocatului Cucu Dumitru, totodată, formând o practică judiciară periculoasă pentru înfăptuirea justiției în Republica Moldova, pe cazuri de importanță majoră și de impact în societate, ceea ce excede principiile Statului de Drept.
Înlăturarea avocatului din proces doar pentru faptul că acesta exprimă obiecții și înaintează cereri, pentru faptul că exercită drepturile și atribuțiile sale procesuale în mod efectiv și activ, fiind la nevoie vocal pentru a atrage atenția la încălcarea drepturilor procedurale, nu poate constitui un motiv suficient pentru înlăturarea avocatului din proces.
Conform art. 196 Cod de procedură civilă,
„(1) Persoana care încalcă ordinea în şedinţă de judecată este avertizată de preşedintele şedinţei în numele instanţei.
(2) Dacă încalcă repetat ordinea, participantul la proces sau reprezentantul avertizat poate fi îndepărtat, prin încheiere judecătorească, din sală pentru tot timpul dezbaterilor judiciare sau al unei părţi din şedinţă. În ultimul caz, după reîntoarcerea acestor persoane în sală, preşedintele şedinţei le informează despre actele procedurale efectuate în lipsa lor.
(3) Pentru o a doua încălcare a ordinii în şedinţă de judecată, persoana care asistă la dezbaterile judiciare se îndepărtează din sală prin dispoziţie a preşedintelui şedinţei. Instanţa este în drept, de asemenea, să aplice persoanelor vinovate de încălcarea ordinii în şedinţă de judecată o amendă de la 20 la 50 de unităţi convenţionale.
[…]
(5) Dacă procurorul sau avocatul încălcă ordinea în şedinţă de judecată, instanţa comunică faptul procurorului ierarhic superior sau organului de conducere al avocaţilor.”.
Potrivit celor relatate de avocatul Dumitru Cucu, în ambele cazuri instanţa nu a emis o încheiere judecătorească, fie nu a comunicat-o avocatului, nu a recurs la măsura avertismentului sau a amenzii judiciare, precum și nici nu a comunicat faptul încălcării ordinii în ședința de judecată organului profesional al avocaților.
Prin urmare, considerăm că măsura adoptată de Completul de judecată special este vădit disproporționată.
Conform Recomandării nr. (2000) 21 a Comitetului Miniştrilor către statele membre privind libertatea de a exercita profesia de avocat (adoptată de Comitetul de Miniştri pe 25 oct. 2000, la a 727-a reuniune a delegaţilor miniştrilor), „Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a respecta, a proteja şi a promova libertatea de a exercita profesia de avocat, fără discriminare şi fără imixtiuni din partea autorităţilor sau a publicului, în special având în vedere prevederile relevante ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.”.
Potrivit Standardelor pentru independența profesiilor juridice, adoptate de Asociația Internațională a Barourilor în anul 1990, avocații trebuie întotdeauna să acționeze în exercitarea atribuțiilor sale în mod liber, cu diligență și fără teamă în conformitate cu interesele legitime ale clientului fără nici o limitare sau presiune din partea autorităților sau publicului (art. 6). Un avocat trebuie să aibă dreptul să înainteze o obiecție întemeiată cu privire la participarea judecătorului într-o cauză particulară, or cu privire la modul în care este desfășurat procesul sau ședința.
Potrivit art. 4.3 al Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, adoptat în Sesiunea Plenară din data de 28 octombrie 1998, şi modificat ulterior în Sesiunile Plenare ale CCBE din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006, „Avocatul va da dovadă de respect şi de loialitate faţă de oficiile judecatorului, dar, în același timp, își va apăra clientul în mod conștiincios şi fără teamă, fără a ține cont de propriile sale interese şi nici de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare altă persoană.”.
În acest sens, în cauza Bono vs. France, 2015, Curtea Europeană a drepturilor omului a statuat în §46 și 47 următoarele:
„46. Cu toate acestea, este oportun să se facă distincția între expunerea avocaților în interiorul și în afara sălii de judecată. În ceea ce privește „conduita în sala de judecată”, care este relevantă în prezenta cauză, doar acele observații care depășesc ceea ce este permis de exercitarea dreptului la apărare ar legitima restricții ale libertății de exprimare a avocaților. Curtea se referă la punctul 137 din hotărârea Morice, care reiterează termenii hotărârii Nikula (citată mai sus):
„§ 137 […] întrucât libertatea de exprimare a avocatului poate ridica o întrebare cu privire la dreptul clientului său la un proces echitabil, principiul unui proces echitabil militează astfel și în favoarea unui schimb de argumente liber și chiar cu forță între părți… Avocații au datoria să „apere interesele clienților lor cu zel”… ceea ce înseamnă că uneori ei sunt în situația în care sunt puși să decidă dacă ar trebui sau nu să se opună sau să se plângă de conduita instanței… În plus, Curtea ia în considerare având în vedere faptul că observațiile imputate nu se expun în afara sălii de judecată și se face o distincție în funcție de persoana în cauză; astfel, un procuror, care este „parte” în procedură, trebuie să „tolereze critici foarte considerabile din partea… apărării”, chiar dacă unii dintre termeni sunt inadecvați, cu condiția să nu privească calitățile sale profesionale generale sau alte calități. …”.
În hotărârea Nikula (citată mai sus, §§ 51 și 52), Curtea a considerat că observațiile făcute de un avocat în timpul ședinței nu constituie jigniri personale, ci critici îndreptate la adresa strategiei de urmărire penală care au fost „cu caracter procedural”. Mai recent, în cauza Kincses împotriva Ungariei (nr. 66232/10, §§ 33 și 37, 27 ianuarie 2015, și a se vedea toate cauzele citate acolo), Curtea a reiterat că trebuie făcută o distincție clară între critică și insultă (a se vedea și Wingerter împotriva Germaniei (dec.), nr. 43718/98, 21 martie 2002, și Fuchs împotriva Germaniei (dec.), nr. 29222/11 și 64345/11, 27 ianuarie 2015, cu privire la o hotărâre împotriva unui avocat pentru remarci defăimătoare făcute împotriva unui expert al urmăririi penale).
47. În sfârșit, Curtea subliniază că a constatat anterior că reexaminarea ex post facto a observațiilor făcute de un avocat în sala de judecată este dificil de conciliat cu datoria apărării de a apăra cu zel interesele clienților lor și ar putea avea un „efect de calmare” asupra exercitării profesiei de avocat (a se vedea Nikula, citată mai sus, § 54; Steur împotriva Țărilor de Jos, nr. 39657/98, § 44, CEDO 2003-XI; și, mutatis mutandis, Roland Dumas împotriva Franței, nr. 34875/07, § 48, 15 iulie 2010).”.
Cu referire la cele comunicate supra, pentru atingerea unei înțelegeri mai bune de către sistemul judecătoresc a rolului profesiei de avocat și a importanței exercitării independente a profesiei de avocat pentru asigurarea dreptului persoanei la un proces echitabil și la respectarea Statului de Drept, considerăm necesar să atragem atenția societății și autorităților statului asupra cazului dat și să expunem îngrijorarea organului profesional al avocaților cu privire la modul în care se împiedică desfășurarea activității profesionale a avocaților și, implicit, se îngrădesc drepturile justițiabililor la accesul la justiție.
Dorin POPESCU
Președinte al Uniunii Avocaților din Republica Moldova